`O floare în Gradina Sfântă! `

În grădina lui Hristos.
Sunt multe flori ce dau miros.
Unele mai aromate.
Altele mai colorate.

În grădina Cerului.
Suntem noi și eu și tu.
De-aceea să trăim frumos.
Și în grădină, de Folos.


Fii Smerit, pe placul Lui.
Să faci bine Cerului.
Cu viața ta trăită.
După Scriptură, înflorită.

Dacă vrei să fii și tu o floare.
Și să răspândești a Cerului Splendoare. .
Nu poți fi de nu renunți la lume.
Nu poți de nu renunți la tine.

Viața ta e-o taină strălucită.
Dar fii aici lumină deslușită.
Fii de folos pe drumul pocăinței.
Prin tine să se vadă splendoarea împărăției.

Când alții cad și greu înaintează.
Tu să-i ridici cu drag-îi înviorează.
Fii pe alee, o floare îndrăgită.
Miros de Cer să fii în orice clipă.

Când unii cad,
De greul care-l duc.
Cu un miros de Cer.
Să îi ridici în Duh.

Prin Duhul Sfânt.
E sursa vieții tale.
Cuvântul Sfânt e hrană.
Să rămâi în picioare.


Prin Sfințenie se cunoaște.
Că ești venit din Cer.
Că nu orice floare.
Va mirosi la Fel.

Te udă Domnul, frate.
Cu drag te îngrijește.
Ca și în zi sau noapte.
Să-l răspândești pe El.

Prin traiul tău să spună.
` `Cu-adevarat e-un Cer. ` `.
Toți care azi te-njură.
Și râd de al tău zel.

Mirosul vieții tale.
De-un călător Ceresc.
Să fie o trezire.
La cei ce rătăcesc. .

Când alergarea vieții.
Aici se va Sfârși.
Va rupe atuncea floare.
La Nunta Lui va fi.

Nu vrei sa fii o floare. ?
Un soi Dumnezeiesc. ?
Să nu miroși a fire.
Ci un miros Ceresc.

Nu vrei la urma toată.
Să fii luat de El. ?
Să fii în Cer la nuntă.
Luat de însuși, El. ? .

Să răspândești, Iubirea.
Care-i din Cer venită.
Căci nu se poate explica.
Doar trebuie trăită! .


`Amin! `


> `Lăudat să fie Domnul meu Isus Hristos și Puterea Duhului Sfânt! `